"M-ai intrebat:
te iubesc?
Eu nu m-am intrebat
de ce-mi pui intrebarea,
nici macar nu mi-a trecut prin gand
sa ma-ntreb.
Fara sa stau pe ganduri,
iti spun:te iubesc.
Te iubesc pentru firea ta aspra,
cu teama si increderea
ca-asprimea are o margine
dincolo de care
ea se preface-n tandrete.
Dar daca n-ar avea margini?
Mi-e teama ca nu te-as iubi.
Iti iubesc si ochii
de chihlimbar,
luminati de emotii.
Cand nu-s luminati,
sunt de piatra.
Si nu te-as iubi
impietrit.
Iti iubesc
celulele tainice
care-au nascut
constiinta ta complicata,
rascrucile,
arabescurile
gandurilor tale.
Dar nu iti iubesc
si tacerea
care sporeste -uriasa-
distanta-ntre noi.
Iubesc tot ce-i al tau,
tot ce-i curat
si mindru,
fara de care nu te-as putea iubi niciodata,
daca nu te-as iubi oricum dinainte,
fara sa stiu de ce, pentru ce................."
NEVENA STEFANOVA in traducere de VERONICA PORUMBACU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu