Buna seara....... s-a lasat linistea peste oras. Ultimii oameni se indreapta grabiti spre casa, copii s-au intors de la scoala, blocurile seamana cu pomii de craciun cu multe beculete aprinse.
Imi place orasul la ora asta ... nu e pustiu e doar linistit. E multa liniste... si atunci eu colind strazile fara vre-o tinta.. doar pentru ca imi place cum se aud soaptele vantului prin crengile goale... doar pentru ca-mi sunt dragi indragostitii ce merg tinandu-se de mana adapostiti de priviri si intrebari !Mai trece cate o gospodina intarziata cu sacosele grele... , cate un pensionar cu un catel... , iar eu merg fara tinta doar eu cu gandurile mele, cu visele mele..e frumos azi... e o seara calma , sau calma sunt eu.... mi-e bine cu mine.... mi-e dor de tine...
In curand vine Mosul... i-am scris , i-am trimis un e-mail si un SMS..... sa-mi aduca un pom albastru ! de fapt cu multe beculete albastre, si..... pe tine!
As avea cate ceva de facut pe acasa dar...ninge! Asta cred ca e suplimentul de la Mos ! Ma amuza sa-mi vad urmele pe zapada proaspata.... si cerul s-a linistit si ninge !
E tarziu.... geamul meu e luminat... special am lasat lumina aprinsa sa am senzatia ca ma astepti acasa, ... voi face doua cesti de ciocolata calda.., le voi lua langa calculator si voi urmari un film pe care l-am mai vazut de zeci de ori impreuna.....
Cheia suna sec .
..Parfumul ... parfumul tau si mireasma de ciocolata calda.... si calculatorul pornit.....A venit Mosul !Si bradul meu cu multe beculete albastre ! Si linistea mea se preschimba in vartej..... vartej de soapte si de de sarutari, vartej de gesturi grabite si de sarutari, vartej de mangaieri si de sarutari, si nu pot decat sa spun "Al meu, doar al meu "

Mi-am lasat inima in casa ta iubite... daca o gasesti ingroap-o undeva  unde sa nu o mai gaseasca nimeni !
Mi-am lasat sufletul pe perna ta iubite....  cand il gasesti arde-l si impraste-i cenusa in sapte zari si pe sapte ape curgatoare sa nu se mai poata reintregi niciodata!
Mi-am lasat sarutarile pe buzele tale iubite...... si mangaierile pe umerii tai.... si mainile mele nu mai stiu decat sa-ti tina chipul tau in palme, si picioarele mele nu mai stiu decat sa-ti inconjoare trupul tau, si atunci...... ce sa fac eu cu mine cand nu mai stiu decat sa te iubesc pe tine, cand numai simt decat dorul.......
Neputinta........   de a  intoarce timpul,  de a nu te fi cunoscut deloc sau de a te fi cunoscut atunci cand am fi putut fi impreuna !
 Ma taraii si ma chircesc pe podea ........ as smulge si nu pot si nu stiu cum tot ceea ce simt........ 
Neputinta de a fi ceea ce iti trebuie si de a-ti darui ceea ce meriti !

Cel mai teama imi este de singuratate............ nu mi-e teama de moarte ; poate pentru ca eu cred ca dincolo ma voi intalni iar cu oamenii dragi mie cu mama si cu bunicii ! Si poate voi simti iar linistea copilariei , voi simti iar o mana pe umarul meu care imi va da incredere ca totul va fi bine !
Singuratatea ma sfasie... si cu cat fug mai aprig de ea cu atat mai mult e cu mine ! As vrea sa o alung, sa o biciuiesc, sa o torturez  , sa o exilez atat de departe incat in veci sa nu mai gaseasca drumul spre mine !

 In ziua in care am hotarat ca trebuie sa te las sa pleci mi-am ferecat cu randuri de lanturi si lacate inima ca sa nu i se mai auda bataile ; mi-am pus randuri de catuse pe maini sa nu se mai deschida in intampinarea ta , mi-am acoperit gura cu randuri de esarfe sa nu te strig, mi-am pus ochelarii de soare pentru ca privirea mea sa nu te intoarca din drum........
In dimineata in care te-am lasat sa pleci soarele s-a incapatanat trei secunde sa mai apara , copacii si-au impletit coroanele sa faca bariera in calea ta , ploaia si ninsoarea si vantul si-au unit puterile sa te opreasca .....
In noaptea dinaintea plecarii tale........ ti-am daruit Iubite buzele mele si rasuflarea lor sa-ti incalzeasca inima, mainile mele sa-ti usureze viata, picioarele  mele sa-ti ajute mersul pe drumul tau.......trupul meu sa-l iubesti o data si inca o data si amintirea ta sa ramana vesnic in pantecul pe care l-ai mangaiat si sarutat de atatea ori ... 
E timpul sa pleci Iubite ! sa pleci spre locul caruia ii apartii...
Vor  ramane cu mine amintirile , durerile, zambetele, mireasma pielii tale... tandretea mangaierilor si dulceata buzelor!
Si el.....

Uneori mi-e atat de drag de mine ! Ma privesc in oglinda si-mi zambesc , si mai ca m-as mangaia pe cap prieteneste, sau m-as ciufuli asa cum o faci tu uneori.. Ma oglindesc precum pustoaicele ce isi pun pentru prima data pantofi cu toc si rochita eleganta ! Ma vad... desteapta , frumusica si isteata... ma simt invingatoare si puternica.... imi fac cu ochiul si fac o pirueta si o iau din loc !

Uneori... ma uit la mine si-mi vine a zice "Azi NU"... ma ascund de oglinda, imi pun cenusa in cap , imi pun capotul vechi al bunicii si vesta mancata de molii ! Imi vine sa ma zgaltai pana cand unicul neuron care era in stare de functionare sa se aseze pe fagasul lui si sa-si faca treaba!

Uneori... acopar oglinda ca in casele in care sunt morti... atunci eu sunt ascunsa in spatele unei masti autoritare si ironice, sunt sau vreau sa par severa, nu inghit glume , nu accept compromisuri...... dar sufletul meu e strans in pumnul meu  sa nu iasa la suprafata, sa nu se vada lacrimi , sa nu se cunoasca durerea ce pune stapanire pe ganduri !

Uneori..... de cele mai multe ori sunt un om de treaba , care rade la muste, care plange la filmele indiene, care ar vrea sa cante la chitara , sa mearga cu motocicleta , si........ sa iubeasca si sa fie iubita.

Pasii mei pe strada.... pe strada pe care ne-am intalnit intamplator ,  eu cu un buchet de flori si sacose in brate.. tu cu un pisoi..... atat de negru si de mic incat am avut senzatia ca ai un ghem de lana si.. m-am uitat piezis la tine.....ce bland era , si cuminte, si s-a facut si mai mic in bratele mele........ florile mele.? cat de atent erai sa-ti pastrezi echilibrul cu sacosele si sa nu strici florile..; ti se potrivea mai bine pisoiul dar nu se mai dadea dus din bratele mele; 

Strada....... strada pe care am mers tinandu-ne de mana de atatea ori... cand ningeau castanii , cand se scuturau castanele, cand se scutura cerul cu fulgi mari......

Strada.... strada  care ne-a ascuns si ne-a stiut sarutarile, si imbratisarile , care a plans cu noi de deznadejde, care a cantat cu noi de bucurie , care ne-a chemat cand eram plecati, care ne-a asteptat cand  am fugit de noi, care ne-a certat si ne-a iubit in fiecare secunda a iubirii noastre.

Strada........ pe care am jurat si am sperat ca vom ramane impreuna o vesnicie , strada care nu ne-a uitat pasii si glasul si ne-a pregatit tot timpul surprize din frunze aramii .

Pasii mei pe strada......... singuri....sub toamna rece; si imi sopteste ca ai trecut pe acolo....... ca mi-ai cautat pasii pe sub frunze... printre picaturile de ploaie.... ca ai intrebat castanii daca mai imi sunt luminati ochii..... ca ai cerut vantului sa-mi sarute buzele......ca ai rugat cerul... frunzele ...umbrele ... sa-mi intoarca pasii spre tine !

Sunt aici iubite......se aud pasi.

Suferinta........e ciudată ; îmbracă haine ciudate..... uneori zici ca e copilul nimănui , cu hainele  prea largi , prea lungi si ponosite, cu bocancii atît de stramti încît calca cu greutate...fiecare pas e durere, fiecare efort de a mai pune un pas se citeşte pe chipul ei... e hidoasă , se stramba de durere....... are chipul schimonosit si imbatranit !

Suferinta........ anticiparea suferinţei următoare e mai grea decît ea însăşi... prevezi cum va fi dar întotdeauna eşti atît de departe de realitate , întotdeauna de ia pe nepregătite.

Suferinta sfîşie.... si ai prefera sa fii în cusca leilor si nu în cea a suferinţei........ rupe din tine bucăţi mari de vise, de amintiri, de iubiri...... destramă tot gandul si blocheaza speranta.

Suferinta........ e frumoasă ; păşeşte mîndră printre mormane de frunze moarte, printre zapezile înnegrite de mizeria oraşului, îi biciuie fata vantul si ploaia...... dar păşeşte mandră spre........nicăieri.

Suferinta e dulce..... precum cireasa lunii iunie ; e galbenă ca si gutuia din fereastra bunicii, e acră precum visinele din pomul vecinului, e albastră ca floarea de cicoare....... albastru....

Suferinta e amară........ dar ca si pelinul face bine sufletului ! Întăreşte si vindeca........ atîta timp cat mai exista ceva ce poate fi vindecat.

Căutăm suferinţa , ne place, o căutăm  cu voie sau fără voie dar o facem..... e plăcută durerea; e necesară durerea ; 

Suferinta ravaseste si tot ceea ce credeam ca e stabil în viaţa noastră se dovedeste a fi haos. 

Suferinta.... plange......plange pentru mine, pentru femeia din mine care si-a pierdut drumul; plange pentru copilul din tine care si-a pierdut inocenţa ; plange pentru iubitii ce am fi putut fi dacă...... nu lasam pe altcineva sa ne hotarasca destinul .

Si e amar si dulce ; si e bine si rau ; si e ploaie cu soare......... mană pentru iubiri.

Cred ca era seara atunci cand am descoperit ca te iubesc......deschisesem larg fereastra pentru ca fumasem mult si te-am vazut cum te-ai infiorat si primul instinct a fost sa te iau in brate...asa cum faci cu un copil... sau cu un iubit... si gandul acesta mi-a oprit gestul si am spus ceva incet, cu grija, sa nu-mi tremure glasul...sa nu simti ceea ce imi era greu si mie sa inteleg.
Sau era noapte....? Noaptea in care alergam pe sosea cu o tinta si fara tinta....... doar din placerea calatoriei , iar tu ti-ai asezat linistit mana pe piciorul meu ....... gestul era atat de simplu, de perfect , de firesc.....si atunci de ce respiratia mea s-a oprit iar sufletul meu se zbatea incercand sa evadeze sau doar sa ma atentioneze ca ma indragostesc ...
Sau noaptea in care am aflat ca sarutarile tale poarta in ele foc si parjolesc tot ceea ce ating , ca mainile tale sunt gravate cu tandrete si mangaie , si daruie, si cer, si primesc cu nesfarsita bucurie iubirea de care sufletul tanjea fara sa stie ca acesta ii era numele.
Cred ca era dimineata in care placerea cafelei si a tigarii  a fost inlocuita de bucuria de a te vedea dormind linistit langa mine.... si nu m-am putut abtine sa nu-ti sarut pleoapele, sa nu-ti mangai buzele....... sa te privesc pana cand iti invat fiecare expresie a fetei, sa te miros pana imi umplu plamanii si sufletul cu tine......si lacrima din coltul ochilor sa o ascund, sa nu o vezi, sa nu o stii.
Poate era dupa-amiaza in care o masina ma purta departe de tine iar eu nu gaseam puterea de a o opri....pe ea sau pe mine din drumul care era singur si trist si gol....... si care insemna ca nimic nu va mai fi la fel .... acum cand in sfarsit am inteles ca te iubesc.
Sau este noaptea aceasta in care ascund si de mine neputinta de a nu te iubi, acopar cu vorbe vocea care tremura la auzul glasului tau, incerc cu disperare sa opresc tremurul mainilor, ii spun rationalului sa preia controlul, imi rog sufletul sa nu se mai zbata, poruncesc lacrimilor sa se usuce, ii spun inimii sa se opreasca aici si acum si sa pastreze pentru o mica-mare vesnicie aceasta minune....... iubirea mea.

imi port iubirea si indoiala pe strazile orasului.
fiecare strada poarta un nume numai de mine si de ele stiut.......bucurie, tristete, amaraciune ,veselie...
fiecare alee din parc imi acopera pasii si-mi amorteste durerea
fiecare bulevard ma indeamna sa fug............ pana unde? pana uit de mine, pana uit de dureri si iubiri?
fiecare castan imi lumineaza ochii in primavara si ma ploua in toamna cu castane.....
fiecare felinar imi lungeste umbra intr-un joc nesfarsit de-a v-ati ascunselea
ma iubeste orasul, ma cheama si ma alunga in functie de anotimp, ma striga in diminetele insorite si ma alina in zilele cu ploi, ma imbratiseaza in dimineata primei ninsori, si ma culca pe umerii lui in noptile de vara.......
mi-e dor de mine, intreaga si vie, pe stazile orasului meu.....

"Ceilalţi lupi m-ar sfâşia, dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns."

Octavian Paler