uneori ma intreb daca ne nastem avand anumite vise sau ni le creem pe parcursul vietii... indiferent cum azi, acum cred ca visul meu ar fi sa ma iubesti... sa ma iubesti cu patima si inversunare ca si cand de fiecare data ar fi ultima data cand ai mai face-o... sa ma iubesti ca pe o femeie necunoscuta si care se opreste in viata ta doar o noapte...
nu stiu daca sa-mi urmez visul, daca sa-l fac public, daca sa ti-l soptesc...si ma gandesc ca nu stii nimic despre mine, ca nu te-am lasat sa stii nimic despre mine...un nume, o figura, niste gesturi.. nu stiu daca ma definesc, nici eu nu mai stiu daca asta as fi eu.. si daca la sfarsitul acestei zile as pleca ce ai pastra.. cu ce cuvinte, ganduri, gesturi m-ai defini... ce anume ti-ar ramane... ce ai spune in doua cuvinte astfel incat sa nu existe urma de indoiala ca ai vorbi despre mine.. ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu